Stop domestic violence against women! - Council of Europe

LISTA ADAPOSTURI PENTRU VICTIMELE VIOLENTEI IN FAMILIE, DIN BUCURESTI SI DIN TARA

1. Alba - Asociatia AS 2001, tel. 0800.800.135, in parteneriat cu Primaria Alba Iulia


2. Arad - Directia de Dezvoltare si Asistenta Comunitara Arad - Centrul de zi si adapost de noapte pentru persoane fara adapost, bd. Decebal nr. 38, Arad


3. Brasov - Consiliul Local Brasov - Centrul pentru persoane fara adapost/0268.324.018; Primaria comunei Halchiu si Asociatia R.A.M.H.A.-Centrul maternal Casa Zorilor, tel. 0268.326.816

4. Botosani - Consiliul Local Tudora - Centrul de consiliere pentru femei si copii victime ale violentei la domiciliu/0231.589.120

5. Braila - Fundatia Lumina, tel. 0239/613.927

6. Cluj - Asociatia Femeilor impotriva Violentei, tel. 0264/192.689 Centrul ARTEMIS de consiliere impotriva abuzului sexual si violentei, Strada Baba Novac nr. 23/1, ap.3, tel/fax 0264-592.689.

7. Giurgiu - Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului - Centrul pentru mame si copii victime ale violentei domestice, Giurgiu, tel. 0246.983; 0246.212.478

8. Iasi - Primaria Pascani si Asociatia Ajutati copiii - Centrul de urgenta pentru copii si femei victime ale violentei domestice, tel. 0232/760.000

9. Ilfov - Centrul de prevenire a violentei in familie Buftea, telefon 021/225.45.66

10. Mures - Fundatia Veritas, Sighisoara, telefon 0265/779.999

11. Neamt - Fundatia Umanitara Columna Piatra-Neamt, 0233/225.225.

12. Maramures - Directia de Sanatate Publica, Consiliul Judetean, Asociatia Artemis si UNFPA - Centrul de prevenire, monitorizare si combatere a violentei domestice, Maramures, tel. 0262/250.770

13. Bucuresti - Polimed - Apaca, tel. 021/410.00.92;



14. Bucuresti - Fundatia Sensiblu, 021/301.74.74;



15. Bucuresti - Asociatia Diaconia, 031/337.49.80, adapost finantat de Patriarhia Romaniei;



16. Bucuresti - Centrul Pilot de Asistenta si Protectie a Victimelor Violentei in Familie - tel. 021/983;



17. Bucuresti- Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului sector 2 - Centrul de protectie pentru copilul victima a violentei, tel. 021/9852;



18. Bucuresti - Centrul de Informare si Consultanta pentru Familie, 021/313.25.05;



19. Bucuresti - DGASPC sector 3 - Centrul maternal, telefon 021/346.69.49

ARTEMIS -Centru de consiliere impotriva abuzului sexual si violentei

Centrul ARTEMIS
Cluj Napoca
str. Rene Descartes nr.6
Tel/fax: 0040 264 598155
E-mail:
afiv-artemis@cluj.astral.ro
secretar_afiv_titkar@yahoo.com

www.artemis.com.ro


Centrul ARTEMIS
Baia Mare
B-dul Unirii nr. 28
Tel./fax: 0262-250770
E-mail :
artemisbm@xnet.ro

www.famnet.ro
http://baiamarecity.ro/catalogong/ro/12%20Artemis%20prez.htm

Una din trei femei este agresată

Una din trei femei este agresată într-un fel sau altul, spun specialiştii. Din statistici reiese că de cele mai multe ori femeile sunt bătute cu bestialitate chiar în prezenţa copiilor, care, în funcţie de vârstă, pot să primească şi ei o porţie de bătaie, dacă îndrăznesc să îşi apere mama.

Femeile care suportă cel mai des agresivitatea partenerului sunt femeile casnice, cu studii medii sau sub medii, cu un soţ sau partener de viaţă cu acelaşi nivel de pregătire, gelos şi consumator de băuturi alcoolice. De cele mai multe ori, bărbaţii îşi varsă furia şi pumnii pe femei pe motiv de gelozie sau vin supăraţi de la serviciu şi trebuie să se ia de cineva.



„Copiii crescuţi într-un mediu violent vor căpăta şi ei manifestări violente”

Umilinţele şi bătăile, după cum ne-a explicat Tiberiu Rotaru-Anghelescu, psiholog clinician - Spitalul de Psihiatrie Cronici Siret, au loc în sânul familiei, adică chiar în locul unde ar trebui să ne simţim mai în siguranţă şi, de multe ori, „copiii asistă la aceste scene, construindu-se nişte tipare false ale personalităţii”.

„În afară de faptul că atât fetele, care îşi văd mamele bătute, cât şi băieţii, martori la aceste scene, vor considera că violenţa este manifestare normală a personalităţii şi ulterior a vieţii de cuplu, sechelele pe care le lasă aceste episoade asupra personalităţii sunt din cele mai grave. Copiii crescuţi într-un mediu violent vor căpăta şi ei manifestări violente, vor fi slab integraţi în grupuri sociale, vor avea probleme de socializare şi de performanţă şcolară, ajungându-se până la abandon şi depresii”, este de părere psihologul.



„Comportamentul unui soţ violent este foarte greu de schimbat”

Doar 40% dintre femeile agresate se adresează poliţiei. Multe dintre acestea îşi retrag plângerile şi îşi iartă soţii agresivi. Cu timpul, se împacă cu soarta de teamă că îşi vor pierde copiii şi că vor rămâne fără nici o sursă de venit. Multe femei nu cer ajutorul nimănui, suportând în continuare calvarul la care sunt supuse de soţi. În multe dintre aceste cazuri situaţia nu se îmbunătăţeşte, ci, dimpotrivă, se ajunge şi la tragedii. Circa 50% din cazurile de omor în rândul femeilor ca urmare a violenţelor sunt produse de parteneri sau foşti parteneri.

Dependenţa de soţ, de partener nu este reală, spun specialiştii, pentru că în cele mai multe cazuri femeile duc în spate povara unei familii, a unei gospodării. Psihologii vorbesc de existenţa unei „spirale” a violenţei în cuplu, care începe cu tensiuni, degenerează în conflicte, duc la violenţă, apoi la regrete şi iertare. Ei numesc perioada de linişte, în astfel de cupluri, „luna de miere”, dar ciclul se reia.

„Femeia nu realizează dimensiunea acestui ciclu al violenţei, sperând că bărbatul ei se va schimba sau găsindu-şi ca motivaţie a persistentei în acea situaţie prezenţa copiilor, nevoia unui tată pentru copii. Din păcate, într-un mediu în care s-a instalat violenţa, situaţia unui soţ violent este foarte greu de schimbat”, a mai explicat psihologul Rotaru.



Tăcere, când e vorba să-şi acuze soţii

Cele mai multe femei agresate povestesc că totul începe cu violenţa verbală, emoţională, economică, iar de la un simplu gest sau jignire se ajunge până la bătăi crunte. Din păcate, psihologii spun că una din şapte femei este violată de partenerul de viaţă. Mai rău este că doar unu din cinci cazuri este raportat şi mai puţin de unu la sută dintre acestea sunt pedepsite.

„Din totalul femeilor victime ale violenţei, doar o treime raportează un singur tip de violenţă. Opt din o sută de femei, spre deosebire de doi din o sută de bărbaţi, au suferit de-a lungul timpului mai mult de trei tipuri de violenţă (psihologică, fizică şi sexuală, socială sau economică). În general, femeilor le este greu să vorbească despre calvarul prin care trec. De aceea, doar 50% dintre femeile agresate vorbesc despre violenţele la care au fost supuse de soţi sau concubini, 35% dau amănunte despre coşmarul prin care trec şi doar 12% vorbesc pe larg despre violenţele la care au fost supuse de agresor”, ne-a spus şefa Serviciului Judeţean de Medicină Legală (SJML) Suceava, doctor Lăcrămioara Bălan.

Tot ea a mai completat că „violenţa domestică nu se serveşte 'la bucată', ci 'la pachet', o femeie, de exemplu, poate să suporte mai multe tipuri de violenţă în acelaşi timp: violenţă psihologică, fizică, socială”. 43% dintre femeile agresate consideră violenţa fizică ca fiind cea mai gravă, iar 46% susţin că cea psihologică ar fi cea mai traumatizantă.



„În pat cu duşmanul”

Statisticile arată că 62% dintre femeile agresate locuiesc împreună cu agresorul. Cele mai multe spun că „nu pot pleca”, pe motiv că nu au bani sau le lipseşte o destinaţie – nu au un adăpost.

Violenţa fizică este de patru ori mai mare la femei, decât la bărbaţi.

„La bătăi sunt expuse cu regularitate cu precădere femeile cu nivel redus de educaţie. Pentru şapte din o sută de femei căsătoria a adus după sine nu doar o gospodărie proprie, copii şi un soţ, ci şi bătăi, şi frecvente insulte, înjurături, ameninţări. Femeile primesc foarte des aprecieri de genul 'nu eşti bună de nimic'. În aproape 70% din cazuri, agresorul era băut în momentul agresiunii”, ne-a mai spus doctorul Bălan.

Studiile arată că 11% dintre femeile agresate au fost internate cel puţin o dată într-un spital de boli nervoase, iar una din două victime s-a gândit la sinucidere.



Suceava nu are un centru pentru femei abuzate

Şefa Direcţiei de Asistenţă Socială din cadrul Primăriei Suceava, Narcisa Martchitan, ne-a spus că s-a confruntat de-a lungul timpului cu numeroase cazuri de violenţă în familie. Pentru că în judeţul Suceava încă nu există un centru pentru femei abuzate, asistenţii sociali din primărie le oferă femeilor abuzate consiliere socială şi juridică, le sfătuiesc să meargă la poliţie pentru a depune o plângere.

Un caz concret este cel al unei tinere mămici, cu doi copii, care în repetate rânduri a fost bătută şi scoasă afară din casă de concubin. Aceste manifestări violente se declanşau de obicei pe fondul băuturilor alcoolice şi conflictelor care erau între familiile celor doi concubini.

„S-a mutat pe la mai multe gazde cu tot cu copii. Erau perioade de linişte, după care iar începeau bătăile şi scandalurile. Pentru că era şi un caz social, ne-am implicat şi am reuşit să-i găsim mamei o locuinţă socială, unde să se mute cu cei doi minori”, ne-a povestit Narcisa Martchitan.

Ea ne-a spus că Primăria Suceava, împreună cu Biserica „Sfânta Vineri” din Suceava, are în proiect construirea unui adăpost de noapte, cu o capacitate de 50 de locuri, unde vor putea fi primite şi femei abuzate, „primul pas care trebuie făcut pentru aceste victime este să le oferi o şansă de a părăsi mediul violent în care au trăit”.



„Mă trăgea de păr, mă lovea. Îmi era frică de el”

Multe femei cu copii sunt evacuate din locuinţele soţilor sau ale socrilor. Unele nu se duc la poliţie de ruşine, ci aşteaptă ca partenerii să-şi revină din beţie, după care se întorc în acelaşi calvar. Altele reuşesc să fugă pentru totdeauna din mediul violent în care au stat, forţat, ani de zile.

Un asemenea caz este acela al unei tinere de 23 de ani, care are o fetiţă de doi ani şi jumătate. Tânăra ne-a povestit că l-a cunoscut pe soţul ei în clasa a XI-a şi după un an s-au căsătorit. A crezut că fericirea lor va dura o veşnicie. Nu s-a mai înscris la facultate, aşa cum şi-ar fi dorit, şi s-a mutat cu socrii. Din acel moment au început necazurile. Era batjocorită de socri pe motiv că este săracă şi din familie proastă (părinţii ei fiind despărţiţi). La început, soţul ei îi lua apărarea în faţa părinţilor, dar destul de timid, pentru că şi pe el primea ameninţări de genul: „te scot în drum”.

„A fost suficient să îmi dea o palmă, pentru că, a spus el, s-a săturat să mă tot plâng de părinţii lui... 'eşti cucoană, gata, ai uitat de unde ai plecat'. Nu înţelegeam de ce s-a schimbat radical, cu ce greşisem (?). După ce a venit copilul pe lume, mama soţului mă critica orice aş fi făcut. Îmi spunea că sunt o neisprăvită, o leneşă şi am vrut să profit de averea lor. Jignirile veneau din toate părţile, iar soţul continua să mă lovească din nimic. A început să consume alcool, din ce în ce mai des. Îmi era frică de el. Devenise foarte agresiv. Parcă era alt om. Arunca, spărgea totul în casă, mă trăgea de păr şi mă lovea fără să ţină cont de nimic. Când fetiţa a împlinit doi ani, am reuşit să-mi adun câteva haine, când nu era nimeni acasă, şi să fug. M-am adăpostit pe la rude, deşi nimeni nu ştia prin ce trec, pentru că, în aceşti ani, nu mi s-a dat voie să invit pe nimeni la noi. Acum sunt foarte hotărâtă să divorţez de acest om”, ne-a povestit tânăra mămică.



Violenţa, la baza divorţurilor

Aproape în fiecare an, în jur de 2.000 de cupluri se despart la Tribunalul Suceava, cel mai invocat motiv fiind bătăile primite de la partenerul de viaţă.

Violenţele asupra unuia dintre soţi au mers de la insulte, ameninţări, la loviri şi alte violenţe, vătămări corporale, lipsire de libertate şi chiar tentativă de omor. Chemaţi în faţa judecătorilor, mai bine de jumătate dintre inculpaţi s-au declarat nevinovaţi, doar 31% dintre soţii violenţii recunoscând că au greşit şi regretându-şi fapta. Dacă unii dintre aceştia au scăpat doar cu amenzi penale de la 500 de lei la 1500 de lei, mulţi au fost condamnaţi la închisoare pentru că şi-au bătut partenerii de viaţă.

Potrivit şefei SJML Suceava, doctor Lăcrămioara Bălan, două dintre cele mai elocvente consecinţe ale divorţului sunt scăderea nivelului de trai prin reducerea mijloacelor de subzistenţă şi riscul crescut de apariţie a problemelor la copiii ai căror părinţi au divorţat.

150 de paturi pentru 800.000 de femei agresate

La romani, bataia este inca socotita ca fiind rupta din rai. Desi avem o lege privind combaterea violentei in familie si chiar o Agentie Nationala pentru Protectia Familiei, victimele violentei domestice nu sunt ajutate de stat decat cu sfaturi. La nivelul intregii tari, numarul locurilor in adaposturile special create pentru aceste victime, cu finantare privata, nu depaseste 150. Iar listele de asteptare sunt foarte lungi.
Agentia Nationala pentru Protectia Familiei - o institutie creata pentru ochii europenilor

De un an, legislatia romaneasca s-a imbogatit cu un act normativ privind combaterea violentei in familie. Ca si infiintarea Agentiei Nationale pentru Protectia Familiei, adoptarea actului normativ a fost o casuta bifata pe lista de cerinte a Uniunii Europene. Nici un adapost pentru femeile si copiii batuti sau pentru barbatii maltratati n-a fost ridicat sau macar renovat cu bani de la buget. Pana acum, Agentia a cheltuit 16 miliarde de lei pe salarii si birouri.

Activitatea functionarilor agentiei s-a rezumat la preluarea apelurilor telefonice de la victime si participarea la "treninguri". Cu apelurile telefonice n-au avut prea mult de furca - din 1996 pana in prezent, la telefonul instalat la Guvern in acest scop si apoi la telefonul agentiei s-au inregistrat in total circa 4.000 de apeluri. In ceea ce priveste "treningurile" - mese-rotunde, seminarii, cursuri de pregatire a angajatilor etc. - acestea au fost organizate, in mare parte, de Coalitia Nationala a ONG-urilor Implicate in Programe privind Violenta Impotriva Femeilor.

Aceasta coalitie cu nume imposibil numara 35 de ONG-uri, majoritatea finantate de organizatii internationale si a devenit, inca de la infiintarea Agentiei, un partener de nadejde al acesteia. Nu stim exact cati bani au primit aceste ong-uri pentru combaterea violentei domestice si nici cum au fost cheltuiti. Agentia ne-a comunicat ca nu cunoaste aceste amanunte despre partenerii sai. Cert este ca doar 10 ong-uri din cele 35 au deschise adaposturi pentru victime.
In Romania, doar o victima din sase reclama violenta domestica

La nivelul intregii tari, numarul locurilor din adaposturile create pentru victimele violentei domestice nu depaseste 150. Conform unui studiu efectuat de unul dintre ong-urile membre ale coalitiei, in Romania numarul victimelor violentei in familie se ridica la 800.000. Cifra este insa discutabila. Raportata la populatia adulta ar insemna un procent de 16 la suta, in timp ce in Europa procentul femeilor abuzate de soti este de 20 la suta, or, se stie ca in Romania bataia se considera, inca, rupta din rai... Conform datelor Politiei, doar o victima din sase raporteaza in Romania agresiunea.

Motivul pentru care femeile nu declara abuzurile sotilor sau ale concubinilor poate fi tocmai lipsa de speranta. Majoritatea femeilor sunt dependente de veniturile sotilor, iar divortul le poate aduce probleme mult mai mari decat bataia. In Bucuresti functioneaza doar trei adaposturi pentru victime: la Apaca, cel al Diaconiei si Casa Blu. "Initial erau mai multe, dar, fiind realizate pe fonduri Phare, s-au inchis repede, intr-un an, dupa ce s-au terminat banii europeni. De pilda, pana acum un an, femeile din sectorul 6 batute de soti se refugiau la un astfel de centru infiintat de fundatia GRADO in parteneriat cu primaria de sector. Primise, chiar, si cateva plangeri de la barbatii batuti de femei. Pacat ca s-a inchis!", spune Rodica Nita, reprezentanta a GRADO.

"Barbatu meu m-a torturat 20 de ani"
Adapostul infiintat de Diaconie are 7 locuri, in permanenta ocupate. Centrul face fata cu greu solicitarilor. Exista liste lungi de asteptare. Pana sa se hotarasca sa vina aici, femeile au fost tocate cu pumnii ani la rand. "Barbatu meu a fost tortionar, inainte de '89 a lucrat in Securitate. 20 de ani m-a torturat cu tehnici invatate la serviciu: imi sucea mainile la spate de le auzeam pocnind din umeri, apoi imi apasa cu pumnul tiroida pana cadeam lesinata. Era betiv si nebun. Dupa revolutie a intrat in puscarie si tot eu l-am scos. La cateva zile dupa asta, mi-a mai tras o mama de bataie", povesteste una dintre femei.

A fost cercetator economic, acum e pensionata. De-abia acum s-a hotarat sa divorteze. Problema este ca Diaconia nu o poate tine mai mult de trei luni, iar pensia de mizerie nu ii ajunge pentru chirie. Alta, de 27 de ani, a fugit de acasa cu tot cu fetita de 8 ani. Barbatul batea la ea ca la sacul de box, pana o invinetea, ii spargea capul, apoi o obliga sa doarma pe scari, direct pe ciment. Daca sarea in apararea mamei, pe fetita o pedepsea tinand-o cu mainile sus, lipite de perete, ore intregi, pana cand copilul incepea sa urle de durere. La Diaconie, femeile abuzate sunt gazduite cel mult trei luni, timp in care angajatii adapostului incearca sa le gaseasca de lucru si o camera cu chirie.
2 saptamani - timpul maxim de gazduire la doua adaposturi din Bucuresti

Adapostul de la Apaca s-a infiintat in urma cu doi ani pe langa policlinica Polimed, pe banii unui asociatii neguvernamentale din Norvergia. Banii dati de norvegieni ar fi trebuit sa le ajunga pentru un an, dar oamenii au tras de ei doi. Daca nu vor primi urgent ajutor de la vreun suflet milostiv, vor fi nevoiti sa-si inchida portile. Medicii de la policlinica Polimed spun ca au deschis acest adapost, disperati de cazurile grave care le treceau pragul. In prezent, muncesc mai degraba ca voluntari la adapost si incearca sa obtina sponsorizari prin relatii personale.

N-au primit niciodata vreun ban ajutor de la stat. La adapostul de la Apaca pot fi gazduite 6 suflete, mame si copii. Ca si la adapostul de la Diaconie, listele de asteptare sunt impresionante. La Apaca, victimele nu pot fi gazduite mai mult de doua saptamani. Si la Casa Blu sunt ocupate permanent cele 6 paturi, intr-un apartament cu adresa secreta. Una dintre femei este profesoara de pian - barbatul ei o lovea in nestire peste degete. Ar vrea sa stea mai mult, dar centrul nu o tine mai mult de doua saptamani. Dupa asta o sa plece unde va vedea cu ochii.

Peste 750 de femei cad victime ale violentei domestice in fiecare luna

Aproape 34.000 de femei au fost victime ale violentei in familie in Romania in ultimii trei ani si opt luni, in medie, peste 750 de femei abuzate in fiecare luna, insa doar 200 dintre ele s-au adresat anul acesta centrelor sociale specializate.
Dintre cele aproape 34.000 de cazuri raportate in perioada perioada ianuarie 2004-septembrie 2007, 224 de femei agresate au decedat, potrivit directorului executiv al Fundatiei Sensiblu, Cristina Horia. "Un numar de 224 de femei au fost ucise de partener, 22 fiind minore, iar 202 adulte, cel mai frecvent fenomenul inregistrandu-se la femeile cu varsta intre 25 si 45 de ani", a spus Horia, in cadrul unei conferinte de presa. Totodata, ea a precizat ca 85% dintre victimele violentei in familie sunt femei.

Potrivit statisticilor, in primele trimestre ale lui 2007 au existat 4.463 de cazuri de violenta in familie, cu peste 50 de decese. "Numai in Bucuresti au avut loc, in acest an, cinci crime si o tentativa de omor, in scadere fata de anul trecut, cand au existat zece cazuri", a precizat Cristina Horia.

Reprezentanta Fundatiei Sensiblu a tinut sa precizeze ca printre cauzele care conduc la violenta in familie se numara toleranta crescuta fata de acest fenomen, care este perceput ca un lucru normal, iar victimele si agresorii nu stiu ca actele de violenta sunt considerate infractiuni si ca pot fi pedepsite. De asemenea, ea a explicat ca acest fenomen se transmite, copiii expusi la violenta devenind "urmatoarea generatie de victime si agresori".

La randul sau, reprezentanta Serviciului de Analiza si Prevenire a Criminalitatii de la Directia Generala a Politiei Municipiului Bucuresti, Gratiela Vaduva, a explicat ca la baza majoritatii conflictelor care conduc la acte de violenta se afla "gelozia si alcoolul". "De la gelozie si alcool se nasc conflicte spontane, iar in cateva secunde se trece de la tipat la cutit", a spus reprezentantul autoritatilor, citat de Newsin. Vaduva a adaugat ca in acest an au fost pregatiti 80 de politisti in domeniul interventiei in cazurile de violenta in familie.

Potrivit presedintei Agentiei Nationale pentru Protectia Familiei (ANFP), Mihaela Mostavi, exista propuneri ca ordinul de protectie a victimelor violentei domestice sa devina un instrument real, astfel incat aceasta sa ramana in casa iar agresorul sa plece, "nu cum se intampla in prezent, cand victima isi ia copilul si pleca din casa". In cazul unei situatii de violenta in familie, pentru ca agresorul sa fie pedepsit victima trebuie sa mearga la politie si sa depuna plangere penala. Pedeapsa in astfel de situatii poate fi o amenda de maxim 500 de lei sau inchisoarea.

Potrivit Mihaelei Mostavi, in prezent, la nivelul intregii tari exista 49 de adaposturi pentru victime si 37 de centre de consiliere si informare. In Bucuresti exista 3 centre de consiliere si 2 adaposturi, insa "in provincie este foarte greu", a declarat pentru FrontNews Cristina Horia. Centrele ofera gratuit consiliere sociala, psihologica, individuala si de grup, si juridica, facilitand contactarea unui avocat. Adaposturile ofera gazduire pe o perioada de 1-6 luni pentru femeie si copii ei.

Cele mai multe cazuri provin din mediul urban, pentru ca aici exista informare, a spus Cristina Horia. In plus, o femeie din mediul rural nu are la cine sa se duca sa raporteze respectivul act de violenta. Se poate vorbi si despre o problema de educatie si de perceptie asupra rolurilor maritale, femeile din mediul rural acceptand mai usor anumite roluri.

SINDROMUL STOCKHOLM. Femeile care se întorc la bărbaţii ce le bat se autoînvinovăţesc.

Dragostea e oarbă, mai ales când ochii îţi sunt umflaţi şi vineţi de la bătăile repetate încasate de la partenerul de viaţă. De pen denţa emoţională de soţul agre sor, numită şi sindromul Stockholm, le împinge pe multe femei să rămână până la bătrâneţe într-o căsnicie în care perioadele de violenţă alternează cu cele de acalmie.

Paradoxal, victimele sunt cele care se întreabă cu ce greşesc şi cum se pot îndrepta, în timp ce călăii împrăştie acuze şi caută vi no vaţi oriunde altundeva, dar nu în propria persoană.

Scenariul, se pare, cu mici variaţii, este acelaşi: violenţa verbală este urmată de una fizică, moderată, iar ulterior de bătăi crunte. Apoi se instalează liniştea, când agresorul îşi copleşeşte victima cu vorbe frumoase şi promisiuni, care îi întăresc femeii dependenţa şi speranţa. Nu după mult timp, însă, lucrurile o iau de la capăt.

Îi e teamă să-l lase pe drumuri

Maria are 35 de ani şi trăieşte într-o localitate de lângă Bucureşti. După mai mulţi ani de căsnicie marcată de certuri şi bătăi, a decis să facă un pas curajos şi să ceară ajutor unei organizaţii neguvernamentale. A fost consiliată şi i s-a acordat adăpost temporar, însă după numai câteva zile s-a întors la soţul agresor.

Întâmplarea a avut loc acum doi ani, iar astăzi femeia trăieşte tot alături de bărbatul care o tratează cu pumni şi palme. „Cum să îl las singur când el nu ar fi în stare să se descurce?”, le spunea femeia psihologilor, plângându-i de milă soţului abuzator la gândul că, printr-un divorţ, casa i-ar reveni ei, fiind moştenită de la părinţi, iar bărbatul ar rămâne pe drumuri.

„Cum aş putea să mă «repar»?”

La fel ca în cazul Mariei, majoritatea femeilor abuzate care suferă de sindromul Stockholm resimt un mare sentiment de vină şi de trădare a partenerului în momentul în care apelează la specialişti.

Psihoterapeutul Simona Burduja, care se ocupă de astfel de cazuri, spune că, în 90% din ele, la primul contact cu specialistul, victimele întreabă: „Cu ce am greşit eu?” sau „Cum aş putea să mă «repar» în aşa fel încât să mă întorc în relaţie şi apoi totul să meargă bine?”.

Această atitudine ascunde, de fapt, speranţa că, printr-o minune, cea mai recentă bătaie a fost, de fapt, ultima şi că lucrurile vor reveni la normal. „Mariajul a avut la bază principii sănătoase, a existat o perioadă frumoasă în cuplu, aşa că femeia tot aşteaptă şi speră să readucă lucrurile la acel stadiu”, explică Simona Burduja. Iar această aşteptare poate dura câţiva ani sau chiar o viaţă.

Educaţia nu face diferenţa între victimele violenţei

Casa Blu, din Capitală, este unul dintre centrele în care femeile abuzate, cu sau fără copii, primesc adăpost temporar şi sunt consiliate. Jumătate dintre ele au studii superioare, afaceri prospere şi o poziţie socială bună, însă au parte de aceleaşi tratamente violente ca femeile mai puţin şcolite şi fără vreun leu în conturi.

În cazul celor cu sindromul Stockholm, indiferent de categoria socială din care fac parte sau de gra dul de educaţie, renunţarea la par tenerul agresor este la fel de dificilă. Nu este o dependenţă financiară, ci una pur emoţională şi psihologică.

„Odată ce te-ai separat de soţ înseamnă că ţi-ai asumat responsabilitatea pentru o relaţie care a eşuat. Şi este foarte greu să faci acest lucru. Este greu ca, după 20 de ani, să admiţi că ai o căsnicie eşuată, care îţi aduce numai lucruri rele şi să pleci din ea fără să pui nimic în loc. E un gol pe care nu ştii cu ce să-l umpli”, exprimă psihologul trăirile acestor femei.

Portretul-robot al agresorului

La prima vedere, agresorii care îşi fac femeile dependente emoţional de ei nu au nimic din imaginea unor călăi. Dimpotrivă, spun psihologii. Sunt persoane charismatice, care ştiu să se facă plăcute atât de către partenere, cât şi în societate şi sunt foarte buni comunicatori. Acumularea unor frustrări, ca uzate de probleme personale sau de nemulţumiri în relaţie, dublată în unele cazuri de probleme psihice, îi duc însă la acte repetate de violenţă.

Specific
lor este, de asemenea, faptul că nu-şi asumă niciodată vina: fie pun totul pe seama unor factori externi, fie consideră că partenera este vinovată pentru situaţie.

"În 90% din cazuri, la primul contact cu specialistul, victimele întreabă «Cu ce am greşit?»",





CAZ REAL

Originea denumirii sindromului

În 1973, în Stockholm, Suedia, un grup de indivizi înarmaţi au atacat o bancă şi au luat patru ostatici, alături de care s-au închis în instituţie timp de patru zile. Pentru a spori teama, au legat explozibil de ostatici, ameninţând că îi vor arunca în aer dacă va interveni poliţia. Când forţele de ordine au reuşit să intre în clădire, ostaticii au trecut de partea jefuitorilor. Ulterior, ei au refuzat să depună mărturie împotriva atacatorilor, iar casieriţa băncii, şi ea luată ostatic, s-a căsătorit cu unul dintre agresori, aflat în închisoare. Psihiatrul Nils Bejerot, care a colaborat cu po liţia a tunci, a studiat ca zul şi a in trodus denumirea de sindrom Stockholm pentru situaţiile în care victimele se ataşează de călăii lor.

Femei omorate in bataie - articol 2007

» In Capitala, cinci femei au fost ucise in acest an de membri ai familiei.

» In 2007, omorurile au fost de o cruzime mai mare decat in urma cu un an.

» In Piata Universitatii va fi construit "Zidul indiferentei" pe care vor fi mentionate femeile ucise de soti.

Peste 4.000 de femei au fost agresate in propria familie, iar 50 dintre ele au decedat din aceasta cauza in primele trei trimestre ale acestui an, in intreaga tara. In Capitala, cinci femei si-au pierdut viata dupa ce au fost batute de persoane apropiate, numarul fiind in scadere fata de 2007, cand s-au inregistrat 10 decese.
Totusi, cazurile din acest an au fost de o cruzime mult mai mare, dupa cum au apreciat criminalistii.
Autoritatile, impreuna cu Fundatia Sensiblu, au declansat o campanie prin care vor sa atraga atentia victimelor si celor din jurul lor sa reactioneze la timp, inainte de a se intampla o tragedie.
Peste 4.400 de cazuri de violenta
De la inceputul acestui an, 4.463 de femei au fost agresate, insa numarul real ar putea fi mult mai mare.
"Suntem convinsi ca numarul femeilor agresate verbal sau fizic de partenerul de viata este mult mai mare pentru ca acestea nu au curajul sa se adreseze autoritatilor sau nu stiu de unde pot cere ajutor. Ceea ce este mai trist este insa faptul ca vecinii, colegii de birou sau familia inchid ochii cand vad semne ale violentei domestice", a declarat Cristina Horia, director executiv al Fundatiei Sensiblu. In perioada ianuarie 2004-septembrie 2007, s-au inregistrat peste 33.000 de cazuri de violenta in familie, iar 224 de femei au fost omorate. Categoria de varsta la care apar cele mai multe cazuri de violenta in familie este intre 25 si 45 de ani. In Capitala, numai in acest an au fost omorate cinci femei, iar in 2006 au fost 10 cazuri, de o cruzime mai mica insa fata de cele din 2007.
Pentru multi oameni, violenta in familie este considerata un lucru normal si nu este raportata autoritatilor. Autoritatile au pus la dispozitia celor care vor sa raporteze un act de violenta un numar de telefon – 311.46.36.

Numărul femeilor agresate în familie a crescut, în 2008, cu aproximativ 25%

Numărul femeilor care au fost înregistrate ca victime ale violenţei în familie în primele trei trimestre ale anului indică o creştere de aproximativ 25 la sută a cazurilor, comparativ cu anul 2007, a declarat, marţi, la lansarea campaniei "Femei în umbră. Umbre", preşedintele ANPF, Mihaela Mostavi.
Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Familiei (ANPF), Mihaela Mostavi, a declarat la lansarea campaniei "Femei în umbră. Umbre", lansată de Fondul ONU pentru Populaţie, că din 2004 în România au fost înregistrate 44.300 de cazuri de femei victime ale violenţei domestice, precum şi 633 de decese.

În primele trei trimestre ale anului au fost semnalate 8.484 de noi cazuri, numărul fiind aproape egal cu cel înregistrat în tot anul 2007, respectiv 8.787.

"Din cifrele înregistrate în primele trei trimestre estimăm că s-a înregistrat o creştere de 25 la sută a cazurilor raportate. Numărul real însă este mult mai mare, în urma unui sondaj realizat în acest an, stabilindu-se că ar fi vorba de 800.000 de victime", a declarat, Mihaela Mostavi.

Din datele centralizate de ANPF, a mai rezultat că în 2005 şi 2006 au fost semnalate cele mai multe cazuri de violenţă domestică, câte 9.500.

Preşedintele ANPF a mai precizat că, în acest an, din numărul total de victime 70 la sută sunt femei şi, dintre acestea, 25 la sută sunt minore. Totodată, printre victimele violenţei în familie au mai fost înregistraţi bărbaţi, personae vârstnice sau cu handicap.

De asemenea, în primele cinci luni, au avut loc cu 21,3 la sută mai multe violuri urmate de moartea victimei faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, peste 50 la sută dintre acestea fiind înregistrate în mediul rural.

Potrivit Fondului ONU pentru Populaţie (UNFPA), în lume, cel puţin una din trei femei a fost bătută, forţată să facă sex sau abuzată pe perioada vieţii, iar o cincime dintre ele afirmă că au fost abuzate sexual înainte de împlinirea vârstei de 15 ani.

"Violenţa împotriva femeii omoară mai multe femei decât accidentele rutiere şi malaria împreună şi aproape 70 la sută dintre victime au fost ucise chiar de către partenerii lor de viaţă", susţine UNFPA.

ANGELS

Angel fo Sacrifice

Angel of Protection

Angel Leader

Angel of Peace

PERSOANE URMARITE SI ANCHETATE PENTRU AGRESIUNE

Cine il cunoaste stie despre cine vorbesc in aceste randuri...sau cel putin crede ca stie...Cand il cunosti pare cel mai bland si mai onest om..Te socheaza cu bunatatea lui, vrea sa iti sara tot timpul in ajutor, este darnic , un prieten adevarat....Toate astea pentru imaginea lui.. De fapt acest om este un agresor, un om cu probleme psihice. El isi rezolva problemele cu pumnul, piciorul sau lopata...depinde ce e la indemana...
Din pacate noi femeile ii cadem in vraja , pentru ca pentru fiecare dintre noi este barbatul perfect, barbatul pe care l-am asteptat dintotdeauna...Ne iubeste,ne rasfata,ne indeplineste si cele mai ascunse dorinte...pana se plictiseste de noi sau pana considera el ca nu mai detine controlul...
Si atunci ataca...intai cu vorbe de injosire apoi cu violenta...
O sa ajungi sa te ascunzi de prieteni si de familie, sa traiesti cu frica in san ca daca spui ceva gresit te va atinge din nou...si cu timpul o sa incepi sa crezi ca tu esti vinovata pentru bataile si jignirile care ti se aduc...


Uite ceva ce scria Cabral intr-un reportaj contra violentei in 2008...
"Pentru ca e normal. Femeia trebuie sa stea cuminte in banca ei, daca nu are ciocu mic si daca nu face ce trebuie, scatoalca peste ceafa!

Daca greseala e mai mare, atunci luata de par si tarat cu ea prin casa.

Daca nici asta nu ajunge, va invat o chestie: pusi intr-un prosop niste cartofi cruzi si dat la carca muierii pana se fac piure.

Mie asa mi se pare normal: prima data o palma. Nu i-au venit mintile la cap – un pumn in gura. Daca nici asta nu ajunge, niste genunchi in burta rezolva tot. Si daca asezonezi toate cele si cu tarat de par prin casa intr-un potop de injuraturi spumoase, ai langa tine femeia pe care ti-o doresti." - Frumoasa gandire au barbatii astia....

Asa gandesc din pacate multi...Si noi suntem vinovate, noi ne cerem bataie..

Si noi vom ajunge asa ... daca ramanem langa ei